Sinteza lui Shulgin a 4-Bromo-2,5-dimetoxifenilaminei (2c-b):
O soluție de 100 g de 2,5-dimetoxibenzaldehidă, în 220 g de nitrometan, a fost tratată cu 10 g de acetat de amoniu anhidru și încălzită într-o baie de aburi timp de 2,5 ore, agitând din când în când. Amestecul de reacție roșu închis a fost separat de excesul de nitrometan sub vid, iar reziduul s-a cristalizat spontan.
Acest nitrotiren brut a fost purificat prin pulverizare în alcool izopropilic. Apoi a fost filtrat și uscat la aer, obținându-se 85 g de 2,5-dimetoxi-β-nitroztiren, sub forma unui produs galben-portocaliu, cu o puritate adecvată pentru etapa următoare. O nouă purificare poate fi obținută prin recristalizare în IPA clocotită.
Într-un balon cu fund rotund de 2 L, echipat cu un agitator magnetic și plasat într-o atmosferă inertă, s-au adăugat 750 ml de tetrahidrofuran anhidru (THF), care conținea 30 g de hidrură de litiu-aluminiu. Apoi, s-au adăugat 60 g de 2,5-dimetoxi-b-nitrostyren în soluție de THF. Soluția finală a prezentat o culoare galben-brun murdar și a fost menținută la temperatura de reflux timp de 24 de ore.
După ce s-a lăsat să se răcească, excesul de hidrură a fost distrus prin adăugarea de IPA, picătură cu picătură. Apoi s-au adăugat 30 ml de NaOH 15% pentru a transforma solidele anorganice într-o masă filtrabilă. Amestecul de reacție a fost filtrat, iar turta de filtrare a fost spălată, mai întâi cu THF și apoi cu MeOH (metanol).
Lichidele-mamă și spălările au fost combinate și separate de solventul sub vid, iar reziduul a fost suspendat în 1,5 ml de H2O. Acesta a fost apoi acidificat cu HCl, spălat cu 3×100 ml de CH2Cl2, puternic alcalinizat cu NaOH 25% și re-extractat cu 4×100 ml de CH2Cl2.
Extractele combinate au fost separate de solvent sub vid, rezultând 26 g de reziduu uleios, care s-a distilat la 120-130 ºC, la 0,5 mm/Hg, obținându-se 21 g de ulei alb, 2,5-dimetoxi-feniletilamina (2C-H), care captează foarte ușor dioxidul de carbon din aer.
La o soluție, sub agitare puternică, de 24,8 g de 2,5-dimetoxifeniletilamină în 40 ml de acid acetic glacial, s-au adăugat 22 g de brom elementar (Br2 ) dizolvat în 40 ml de acid acetic. După aproximativ două minute, au început să se formeze solide și să se degaje o cantitate destul de mare de căldură. Amestecul de reacție a fost lăsat să ajungă din nou la temperatura camerei, filtrat, iar solidele au fost spălate, cu moderare, cu acid acetic rece.
Aceasta a fost sarea hidrobromură. Există multe forme complicate de săruri, atât polimorfe, cât și hidrate, care pot face ca izolarea și caracterizarea 2C-B să fie periculoase. Cea mai sigură cale este de a forma sarea hidroclorurată insolubilă prin intermediul bazei libere. Întreaga masă de sare umedă cu acid acetic a fost dizolvată în H2O temperat, alcalinizată cel puțin până la pH 11 cu NaOH 25% și extrasă cu 3×100 ml de CH2Cl2.
Îndepărtarea solventului a furnizat 33,7 g de reziduu, care s-a distilat la 115-130 °C, la 0,4 mm/Hg. Uleiul alb, 27,6 g, a fost dizolvat în 50 ml de H2O conținând 7,0 g de acid acetic. Această soluție limpede a fost agitată energic și tratată cu 20 ml de HCl concentrat. Apoi a avut loc formarea imediată a sării anhidre de 4-Bromo-2,5-dimetoxifenilamină (2C-B). Această masă de cristale a fost separată prin filtrare, spălată cu puțin H2O și apoi cu mai multe porții de 50 ml de Et2O (eter dietilic). După uscarea completă la aer, s-au obținut 31,05 g de ace albe fine, cu o p.f. de 237-239 ºC. Atunci când este prezent prea mult H2O în momentul adăugării HCl-ului concentrat final, se obține o formă hidratată de 2C-B. Sarea hidrobromură se topește la 214,5-215 ºC. S-a observat că sarea acetat are un p.f. de 208-209 ºC.
O soluție de 100 g de 2,5-dimetoxibenzaldehidă, în 220 g de nitrometan, a fost tratată cu 10 g de acetat de amoniu anhidru și încălzită într-o baie de aburi timp de 2,5 ore, agitând din când în când. Amestecul de reacție roșu închis a fost separat de excesul de nitrometan sub vid, iar reziduul s-a cristalizat spontan.
Acest nitrotiren brut a fost purificat prin pulverizare în alcool izopropilic. Apoi a fost filtrat și uscat la aer, obținându-se 85 g de 2,5-dimetoxi-β-nitroztiren, sub forma unui produs galben-portocaliu, cu o puritate adecvată pentru etapa următoare. O nouă purificare poate fi obținută prin recristalizare în IPA clocotită.
Într-un balon cu fund rotund de 2 L, echipat cu un agitator magnetic și plasat într-o atmosferă inertă, s-au adăugat 750 ml de tetrahidrofuran anhidru (THF), care conținea 30 g de hidrură de litiu-aluminiu. Apoi, s-au adăugat 60 g de 2,5-dimetoxi-b-nitrostyren în soluție de THF. Soluția finală a prezentat o culoare galben-brun murdar și a fost menținută la temperatura de reflux timp de 24 de ore.
După ce s-a lăsat să se răcească, excesul de hidrură a fost distrus prin adăugarea de IPA, picătură cu picătură. Apoi s-au adăugat 30 ml de NaOH 15% pentru a transforma solidele anorganice într-o masă filtrabilă. Amestecul de reacție a fost filtrat, iar turta de filtrare a fost spălată, mai întâi cu THF și apoi cu MeOH (metanol).
Lichidele-mamă și spălările au fost combinate și separate de solventul sub vid, iar reziduul a fost suspendat în 1,5 ml de H2O. Acesta a fost apoi acidificat cu HCl, spălat cu 3×100 ml de CH2Cl2, puternic alcalinizat cu NaOH 25% și re-extractat cu 4×100 ml de CH2Cl2.
Extractele combinate au fost separate de solvent sub vid, rezultând 26 g de reziduu uleios, care s-a distilat la 120-130 ºC, la 0,5 mm/Hg, obținându-se 21 g de ulei alb, 2,5-dimetoxi-feniletilamina (2C-H), care captează foarte ușor dioxidul de carbon din aer.
La o soluție, sub agitare puternică, de 24,8 g de 2,5-dimetoxifeniletilamină în 40 ml de acid acetic glacial, s-au adăugat 22 g de brom elementar (Br2 ) dizolvat în 40 ml de acid acetic. După aproximativ două minute, au început să se formeze solide și să se degaje o cantitate destul de mare de căldură. Amestecul de reacție a fost lăsat să ajungă din nou la temperatura camerei, filtrat, iar solidele au fost spălate, cu moderare, cu acid acetic rece.
Aceasta a fost sarea hidrobromură. Există multe forme complicate de săruri, atât polimorfe, cât și hidrate, care pot face ca izolarea și caracterizarea 2C-B să fie periculoase. Cea mai sigură cale este de a forma sarea hidroclorurată insolubilă prin intermediul bazei libere. Întreaga masă de sare umedă cu acid acetic a fost dizolvată în H2O temperat, alcalinizată cel puțin până la pH 11 cu NaOH 25% și extrasă cu 3×100 ml de CH2Cl2.
Îndepărtarea solventului a furnizat 33,7 g de reziduu, care s-a distilat la 115-130 °C, la 0,4 mm/Hg. Uleiul alb, 27,6 g, a fost dizolvat în 50 ml de H2O conținând 7,0 g de acid acetic. Această soluție limpede a fost agitată energic și tratată cu 20 ml de HCl concentrat. Apoi a avut loc formarea imediată a sării anhidre de 4-Bromo-2,5-dimetoxifenilamină (2C-B). Această masă de cristale a fost separată prin filtrare, spălată cu puțin H2O și apoi cu mai multe porții de 50 ml de Et2O (eter dietilic). După uscarea completă la aer, s-au obținut 31,05 g de ace albe fine, cu o p.f. de 237-239 ºC. Atunci când este prezent prea mult H2O în momentul adăugării HCl-ului concentrat final, se obține o formă hidratată de 2C-B. Sarea hidrobromură se topește la 214,5-215 ºC. S-a observat că sarea acetat are un p.f. de 208-209 ºC.
