IMAO și MDMA
Inhibitorii de monoaminooxidază, sau IMAO, sunt o clasă de medicamente antidepresive care funcționează prin inhibarea activității enzimei monoaminooxidază (MAO). Această enzimă este responsabilă în primul rând de descompunerea neurotransmițătorilor monoaminici, cum ar fi serotonina, noradrenalina și dopamina, în creier. Acești neurotransmițători joacă un rol crucial în reglarea stării de spirit, a emoțiilor și a anumitor funcții cognitive. Atunci când enzima MAO descompune acești neurotransmițători, nivelurile lor în creier scad. La persoanele cu depresie, nivelurile acestor neurotransmițători sunt adesea mai scăzute decât de obicei, contribuind la simptome precum starea de spirit scăzută, lipsa de motivație și oboseala.
Există două tipuri de enzime monoaminooxidazice, MAO-A și MAO-B. MAO-A descompune în principal serotonina, norepinefrina și tiramina, în timp ce MAO-B este mai implicată în descompunerea dopaminei. În funcție de specificul MAOI, unele medicamente inhibă atât MAO-A, cât și MAO-B, în timp ce altele sunt selective pentru un singur tip de enzimă.
IMAO clasice precum fenelzina, tranilcipromina și izocarboxazidul inhibă atât MAO-A, cât și MAO-B. Acestea sunt inhibitori neselectivi și ireversibili, ceea ce înseamnă că se leagă permanent de enzimă și o dezactivează până când organismul produce noi enzime.
O generație mai nouă de IMAO, cum ar fi selegilina și moclobemida, sunt mai selective în acțiunea lor.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale IMAO este interacțiunea lor cu anumite alimente și medicamente. Alimentele bogate în tiramină, cum ar fi brânzeturile vechi, mezelurile și produsele fermentate, pot provoca o creștere periculoasă a tensiunii arteriale dacă sunt consumate în timp ce se iau IMAO neselective. Acest lucru se datorează faptului că MAO-A descompune tiramina, iar atunci când activitatea sa este inhibată, nivelurile de tiramină pot crește, ducând la crize hipertensive. Acest risc este semnificativ mai scăzut cu IMAO selective, reversibile, cum ar fi moclobemida, dar pacienții care iau IMAO tradiționale trebuie să urmeze linii directoare dietetice stricte.
MDMA, sau 3,4-metilendioximetilmetamfetamina, este un medicament psihoactiv care afectează creierul în principal prin creșterea activității anumitor neurotransmițători, în special serotonina, dopamina și noradrenalina. MDMA este cunoscută în mod obișnuit pentru utilizarea sa ca drog recreațional și este adesea denumită "Ecstasy" sau "Molly". Produce efecte precum căldură emoțională sporită, energie crescută, percepție senzorială îmbunătățită și sentimente de euforie, ceea ce o face populară în mediile sociale și de petrecere. În plus, MDMA a fost studiată pentru beneficiile sale terapeutice potențiale, în special în tratarea tulburării de stres posttraumatic (PTSD) în medii controlate, terapeutice.
Principalul mecanism prin care acționează MDMA este acțiunea sa asupra serotoninei. MDMA pătrunde în neuroni în principal prin intermediul transportorului de serotonină (SERT), care este proteina responsabilă de eliminarea serotoninei din sinapsă (spațiul dintre neuroni) și de reciclarea acesteia înapoi în neuron. Odată ajunsă în interiorul neuronului, MDMA interferează cu stocarea normală a serotoninei în vezicule și provoacă o eliberare masivă de serotonină în sinapsă. Această creștere bruscă a serotoninei duce la o activare copleșitoare a receptorilor de serotonină din creier, ceea ce contribuie la efectele caracteristice ale MDMA.
Eliberarea de serotonină de către MDMA afectează, de asemenea, regiunile creierului asociate cu reglarea emoțională, empatia și legăturile sociale. De exemplu, se consideră că creșterea serotoninei îmbunătățește activitatea unor regiuni ale creierului precum amigdala și cortexul prefrontal, care sunt implicate în procesarea emoțională și luarea deciziilor. Nivelurile crescute de serotonină afectează, de asemenea, hipotalamusul, care joacă un rol în reglarea dispoziției și a stărilor emoționale. Acesta este unul dintre motivele pentru care persoanele care consumă MDMA raportează sentimente de empatie sporită și de conexiune emoțională cu ceilalți, uneori denumite efecte "entactogene", ceea ce înseamnă că se simt conectați la sine și la ceilalți într-un mod profund.
În plus față de acțiunea sa asupra serotoninei, MDMA crește, de asemenea, nivelurile de dopamină și norepinefrină, deși într-o măsură mai mică decât serotonina. Eliberarea de dopamină în circuitele de recompensă ale creierului este unul dintre motivele pentru care MDMA poate crea sentimente de euforie și excitare. Norepinefrina joacă un rol în creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, contribuind totodată la creșterea energiei și a stării de excitație.
MDMA afectează și alte sisteme fiziologice. Aceasta crește ritmul cardiac, tensiunea arterială și temperatura corpului, ceea ce poate duce la hipertermie, în special atunci când este consumată în medii fierbinți precum cluburile de dans sau festivalurile în care oamenii sunt activi fizic.
Combinarea IMAO și MDMA poate duce la interacțiuni grave și amenințătoare de viață din cauza efectelor lor suprapuse asupra sistemului serotoninic al creierului. Ambele substanțe cresc independent nivelurile de serotonină, dar atunci când sunt combinate, pot duce la acumularea excesivă de serotonină, putând provoca sindromul serotoninei. Aceasta este o afecțiune periculoasă caracterizată prin simptome precum agitație, confuzie, temperatură ridicată a corpului, transpirație, rigiditate musculară, tremurături, convulsii și, în cazuri grave, comă sau deces.
Atunci când MDMA este administrată în timp ce IMAO sunt active în sistem, descompunerea serotoninei este redusă semnificativ, ducând la niveluri toxice ale neurotransmițătorului. Riscul de sindrom serotoninic este deosebit de pronunțat în cazul IMAO ireversibile, neselective, precum fenelzina sau tranilcipromina, care inhibă atât enzimele MAO-A, cât și MAO-B, afectând mai multe sisteme de neurotransmițători. Studiile de caz și rapoartele sugerează că chiar și dozele mici de MDMA în combinație cu IMAO pot declanșa sindromul serotoninei.
În plus față de toxicitatea serotoninei, combinația poate crește, de asemenea, riscul de crize hipertensive, în care tensiunea arterială crește periculos, din cauza nivelurilor excesive de norepinefrină care nu mai sunt metabolizate corespunzător. Acest lucru este deosebit de îngrijorător deoarece MDMA în sine crește eliberarea de norepinefrină, ceea ce poate amplifica riscurile cardiovasculare atunci când este combinată cu IMAO.
De asemenea, este important să subliniem faptul că IMAO sunt frecvent prescrise pentru gestionarea afecțiunilor psihologice și psihiatrice. Introducerea de substanțe psihoactive în timpul tratamentului cu astfel de medicamente diminuează în general eficacitatea terapiei, destabilizează și mai mult sistemele neuronale compromise și crește probabilitatea exacerbărilor și a efectelor secundare negative.
Pe scurt, combinarea IMAO cu MDMA este extrem de periculoasă și nu este recomandată. Potențialul de sindrom serotoninic, crize hipertensive și toxicitate severă fac această combinație deosebit de riscantă. Este important ca persoanele care utilizează IMAO să evite MDMA sau orice alt medicament serotoninergic.
Având în vedere toate acestea, recomandăm evitarea acestei combinații în orice condiții.
Last edited by a moderator: