Phenibut și tranchilizantele benzodiazepine
Phenibutul este un depresor al sistemului nervos central și un derivat al neurotransmițătorului acid gamma-aminobutiric (GABA), care joacă un rol-cheie în inhibarea activității neuronale. Prin imitarea efectelor GABA, Phenibut se leagă de receptorii GABA-B, care sunt implicați în reducerea excitabilității neuronale și calmarea creierului. Acest lucru conduce la efectele sale principale de reducere a anxietății, de promovare a relaxării și, în doze mai mari, de inducere a sedării.
Dincolo de acțiunea sa asupra receptorilor GABA-B, se crede că Phenibut afectează dopamina, un neurotransmițător asociat cu starea de spirit, motivația și plăcerea. Se crede că Phenibutul crește eliberarea de dopamină, contribuind la sentimentele de bunăstare și, potențial, la creșterea dispoziției. Acest efect de modulare a dopaminei este parțial motivul pentru care unele persoane experimentează euforie sau un sentiment de claritate mentală după administrarea Phenibutului.
Compusul are, de asemenea, o afinitate slabă pentru receptorii GABA-A, dar interacțiunea sa cu aceștia este minimă în comparație cu GABA-B. Receptorii GABA-A sunt de obicei vizați de medicamente precum benzodiazepinele, care au efecte sedative și relaxante musculare mai puternice.
Tranchilizantele benzodiazepine acționează prin creșterea activității acidului gamma-aminobutiric (GABA), principalul neurotransmițător inhibitor din creier. Atunci când GABA se leagă de receptorii săi, acesta determină un aflux de ioni de clor în neuroni, ceea ce reduce probabilitatea ca aceștia să se declanșeze și, astfel, reduce activitatea cerebrală. Benzodiazepinele se leagă de un loc specific pe receptorul GABA-A, sporind efectele naturale ale GABA. Acest lucru crește frecvența deschiderilor canalelor ionice de clorură, ducând la o inhibare mai mare a activității neuronale.
Acest efect GABAergic îmbunătățit produce mai multe rezultate terapeutice, cum ar fi anxietatea redusă, relaxarea musculară, sedarea și activitatea anticonvulsivantă. Rezultatul general este o calmare a sistemului nervos central, motiv pentru care benzodiazepinele sunt utilizate pentru a trata tulburările de anxietate, insomnia, spasmele musculare și convulsiile. Unele sunt, de asemenea, utilizate în anestezie pentru a induce relaxarea înaintea intervențiilor chirurgicale.
- Un exemplu de benzodiazepină frecvent utilizată este diazepamul, cunoscut și sub numele de Valium. Diazepamul este utilizat pentru a trata anxietatea, spasmele musculare și convulsiile și este uneori prescris pentru sevrajul de alcool. Acționează relativ rapid și are un timp de înjumătățire lung, ceea ce îl face util pentru situațiile în care este necesară calmarea sau sedarea prelungită.
- Un alt exemplu este alprazolamul, cunoscut sub denumirea comercială Xanax. Acesta este utilizat în principal pentru a trata anxietatea și tulburările de panică și are o durată de acțiune mai scurtă în comparație cu diazepamul. Alprazolamul este cunoscut pentru debutul său relativ rapid, ceea ce îl face eficient pentru anxietate acută sau atacuri de panică, dar prezintă, de asemenea, un risc mai mare de dependență și abuz din cauza efectelor sale rapide.
- Lorazepam, sau Ativan, este o altă benzodiazepină, adesea utilizată pentru proprietățile sale sedative și anxiolitice. Acesta este frecvent utilizat în spitale pentru capacitatea sa de a controla agitația, precum și în tratarea crizelor acute și a simptomelor de sevraj de la alcool. Lorazepamul are o durată de acțiune mai moderată în comparație cu diazepamul, dar este foarte puternic.
Combinarea fenibutului și a benzodiazoarelor poate avea efecte semnificative și potențial periculoase. Ambele substanțe solare sporesc activitatea GABA, dar vizează subtipuri de receptori ușor diferite. Phenibutul acționează în principal asupra receptorilor GABA-B cu o anumită influență asupra GABA-A, în timp ce benzodiazepinele vizează în principal receptorii GABA-A. Acest lucru duce la efecte suprapuse, cum ar fi sedarea, relaxarea musculară și reducerea anxietății, dar amplifică, de asemenea, riscurile asociate cu depresia sistemului nervos central (SNC).
- Utilizarea combinată a acestor substanțe crește riscul de depresie excesivă a SNC, care se poate manifesta ca sedare extremă, confuzie și afectarea funcțiilor cognitive și motorii. Utilizatorii pot experimenta somnolență excesivă, dificultăți în a rămâne treji și probleme de coordonare, ceea ce conduce la un risc crescut de accidente, cum ar fi căderi sau accidente de autovehicule. Acest efect sedativ intensificat poate afecta judecata, încetini timpul de reacție și cauza probleme de memorie, sporind și mai mult pericolele acestei combinații.
- Depresia respiratorie este unul dintre cele mai grave riscuri asociate cu combinarea Phenibutului și a benzodiazepinelor. Ambele medicamente pot suprima unitatea respiratorie, în special la doze mai mari sau la persoanele vulnerabile, cum ar fi cele cu afecțiuni respiratorii preexistente. Atunci când sunt utilizate împreună, acest efect poate fi amplificat, ducând la o respirație superficială sau încetinită, care poate duce la privarea de oxigen care pune viața în pericol (hipoxie) sau chiar la deces, în special în caz de supradozaj.
- Combinația prezintă, de asemenea, un risc ridicat de supradozaj. Simptomele supradozajului pot include somnolență profundă, pierderea cunoștinței, insuficiență respiratorie, comă și deces. Deoarece ambele substanțe pot determina o întârziere în atingerea concentrațiilor sanguine maxime, persoanele pot lua în mod inconștient mai mult, crescând astfel probabilitatea de supradozaj.
- Utilizarea acestor substanțe împreună poate avea, de asemenea, efecte imprevizibile asupra stării de spirit și a cogniției. Acțiunea fenibutului asupra dopaminei, combinată cu efectele GABAergice ale benzodiazepinelor, poate produce schimbări de dispoziție, iritabilitate și afectarea funcției executive. Unii consumatori pot experimenta o euforie crescută sau o stare de spirit ridicată, dar aceasta se poate transforma rapid în depresie sau anxietate pe măsură ce efectul drogurilor dispare, ducând la un ciclu periculos de consum.
- În plus, combinarea acestor medicamente este deosebit de riscantă atunci când sunt amestecate cu alcool sau alte deprimante ale SNC. Alcoolul, la fel ca Phenibutul și benzodiazepinele, îmbunătățește, de asemenea, activitatea GABA și poate crește și mai mult riscul de depresie respiratorie, supradoză și deces.
În ceea ce privește cele mai recente date, există din ce în ce mai multe rapoarte privind persoane care au suferit reacții adverse grave în urma combinării Phenibutului cu benzodiazepine, în special în comunitățile online în care utilizatorii discută despre automedicația pentru anxietate sau insomnie. Studiile de caz din departamentele de urgență indică, de asemenea, un număr tot mai mare de internări legate de această combinație, care implică adesea dificultăți respiratorii, pierderea cunoștinței sau supradozaj. Având în vedere disponibilitatea ambelor substanțe, riscurile sunt din ce în ce mai larg recunoscute, dar datele specifice privind această combinație sunt încă limitate în literatura științifică oficială.
În concluzie, combinarea Phenibutului și a tranchilizantelor benzodiazepine amplifică în mod semnificativ efectele depresiei SNC, ducând la riscuri precum sedare extremă, depresie respiratorie, tulburări de cunoaștere, risc crescut de supradozaj, dependență fizică și simptome periculoase de sevraj. În același timp, nu există semne de efecte recreative pozitive valoroase care ar putea acoperi riscurile acestei combinații.
Având în vedere toate acestea, vă recomandăm să evitați această combinație în orice condiții.
Last edited by a moderator: