Cu toții am auzit despre lideri ai drogurilor precum Pablo Escobar și afacerile lor de milioane de dolari. Dar cum funcționau cu adevărat aceste imperii subterane? Un cartel de droguri nu înseamnă doar crime brutale și vânzări de droguri, ci și logistică, management, marketing, resurse umane și chiar relații publice. Echipa BB povestește cum funcționează afacerile cartelurilor din punct de vedere economic și ce legi ale economiei sunt ignorate de autorități, care au declarat un război drogurilor cu mulți ani în urmă și nu îl pot câștiga.
Condiții de piață și prețuri
Coca este o plantă arbustivă care este adesea folosită de locuitorii regiunilor în care crește pentru medicina tradițională sau ca infuzie pentru ceai. Coca este prețuită de infractori pentru conținutul său de clorhidrat de cocaină, o substanță chimică care acționează ca un "insecticid" în plantă pentru a o proteja de mâncatul insectelor, dar a devenit foarte răspândită pentru proprietățile sale narcotice.
Frunzele de coca în sine nu pot fi utilizate ca narcotic: conținutul lor de cocaină este de numai aproximativ 0,2%. Suntnecesare între 350 și 600 de kilograme de frunze de coca uscate pentru a crea 1 kilogram de drog.
Cultivatorii decoca primesc în medie de la carteluri puțin peste un dolar pe kilogram de frunze (prețurile variază în funcție de carteluri și regiuni), adică cartelurile plătesc cultivatorilor între 455 și 780 de dolari pentru materialul necesar producerii unui kilogram de cocaină.
Condiții de piață și prețuri
Coca este o plantă arbustivă care este adesea folosită de locuitorii regiunilor în care crește pentru medicina tradițională sau ca infuzie pentru ceai. Coca este prețuită de infractori pentru conținutul său de clorhidrat de cocaină, o substanță chimică care acționează ca un "insecticid" în plantă pentru a o proteja de mâncatul insectelor, dar a devenit foarte răspândită pentru proprietățile sale narcotice.
Frunzele de coca în sine nu pot fi utilizate ca narcotic: conținutul lor de cocaină este de numai aproximativ 0,2%. Suntnecesare între 350 și 600 de kilograme de frunze de coca uscate pentru a crea 1 kilogram de drog.
Cultivatorii decoca primesc în medie de la carteluri puțin peste un dolar pe kilogram de frunze (prețurile variază în funcție de carteluri și regiuni), adică cartelurile plătesc cultivatorilor între 455 și 780 de dolari pentru materialul necesar producerii unui kilogram de cocaină.
Costul cocainei, ca și al altor droguri, are o tendință puternică de creștere în drumul său către cumpărătorul final. Conform diferitelor rapoarte, cumpărătorii plătesc între 70 000 și 120 000 de dolari pentru un kilogram de cocaină de la un dealer stradal din Statele Unite. Dacă luăm în considerare faptul că, în drum spre cumpărător, cocaina este de obicei diluată cu diverse substanțe chimice pentru a face și mai mulți bani, prețul crește la 200 000 de dolari.
Se pare că marja medie de profit pe cocaină este de aproximativ 15 000 %. O cifră la care nici nu visează un om de afaceri legitim.
Bineînțeles, nu toate aceste sume reprezintă profit pur pentru carteluri: o parte din ele sunt destinate acoperirii costurilor, forței de muncă și buzunarelor dealerilor intermediari. În același timp, fermierul columbian mediu câștigă doar puțin mai mult de 2 dolari pe zi. Care este motivul pentru o astfel de majorare?
Principalul motiv este eșecul "războiului împotriva drogurilor". În 1971, președintele american Richard Nixon a numit drogurile "principalul dușman al omenirii" și a lansat o campanie multianuală de combatere a acestora. Obiectivul central al acestui "război" a fost încercarea de a reduce oferta de droguri prin distrugerea plantațiilor și prin vânarea traficanților, ceea ce s-a dovedit a fi o mare greșeală.
Această metodă de luptă ignoră principala forță economică, legea cererii și ofertei.
Drogurile sunt o marfă cu o cerere inelastică. Bunurile cu cerere inelastică vor fi cumpărate indiferent de modificările prețului lor (cum ar fi bunurile de primă necesitate sau bunurile greu substituibile).
Deoarece drogurile creează dependență, ele vor fi consumate în ciuda creșterii prețurilor. Acest lucru duce la așa-numitul efect balon (uneori numit "efectul gândacilor") - suprimarea producției de droguri într-un loc duce inevitabil la o nouă producție, chiar dacă prețul pentru consumatorul final crește, deoarece cererea de droguri nu scade. Denumirea face o analogie cu un balon, împingerea pe acesta nu scoate aerul din el, ci doar îl mută în alt loc.
Se pare că marja medie de profit pe cocaină este de aproximativ 15 000 %. O cifră la care nici nu visează un om de afaceri legitim.
Bineînțeles, nu toate aceste sume reprezintă profit pur pentru carteluri: o parte din ele sunt destinate acoperirii costurilor, forței de muncă și buzunarelor dealerilor intermediari. În același timp, fermierul columbian mediu câștigă doar puțin mai mult de 2 dolari pe zi. Care este motivul pentru o astfel de majorare?
Principalul motiv este eșecul "războiului împotriva drogurilor". În 1971, președintele american Richard Nixon a numit drogurile "principalul dușman al omenirii" și a lansat o campanie multianuală de combatere a acestora. Obiectivul central al acestui "război" a fost încercarea de a reduce oferta de droguri prin distrugerea plantațiilor și prin vânarea traficanților, ceea ce s-a dovedit a fi o mare greșeală.
Această metodă de luptă ignoră principala forță economică, legea cererii și ofertei.
Drogurile sunt o marfă cu o cerere inelastică. Bunurile cu cerere inelastică vor fi cumpărate indiferent de modificările prețului lor (cum ar fi bunurile de primă necesitate sau bunurile greu substituibile).
Deoarece drogurile creează dependență, ele vor fi consumate în ciuda creșterii prețurilor. Acest lucru duce la așa-numitul efect balon (uneori numit "efectul gândacilor") - suprimarea producției de droguri într-un loc duce inevitabil la o nouă producție, chiar dacă prețul pentru consumatorul final crește, deoarece cererea de droguri nu scade. Denumirea face o analogie cu un balon, împingerea pe acesta nu scoate aerul din el, ci doar îl mută în alt loc.
Un alt motiv pentru majorările atât de mari este faptul că piața drogurilor se află în monopsoniu. Monopsonia este o condiție de piață în care există un singur cumpărător și mulți vânzători. În astfel de condiții, vânzătorii nu au de ales și trebuie să vândă bunurile la suma oferită de monopson (adică de cumpărător).
În punctul de producție, fiecare cartel al drogurilor își controlează propriul teritoriu și toți fermierii care locuiesc pe el. Fermierii nu au nicio posibilitate de a vinde frunze de coca altcuiva decât cartelului la care sunt afiliați, motiv pentru care materialul de producție este atât de ieftin pentru baronii drogurilor.
Prin urmare, toate acțiunile guvernamentale menite să distrugă plantațiile de coca îi afectează doar pe fermierii privați și nu cartelurile drogurilor, care continuă să le dicteze condițiile. Această problemă ar putea fi rezolvată prin introducerea unor cumpărători concurenți pe piața coca, însă acest lucru nu este posibil, deoarece coca este încă ilegală în majoritatea țărilor.
Resursele umane
O expresiepreferată a managerilor de resurse umane este: "Oamenii sunt principala resursă a oricărei companii". Iar cuvântul "orice" nu este ales în zadar, deoarece acest principiu se aplică chiar și cartelurilor. Este adevărat că baronii drogurilor au mult mai multe probleme cu angajații decât directorii obișnuiți.
Prima problemă: de unde să iei noi angajați, dacă nu poți doar să faci publicitate? Trebuie să găsești o modalitate de a angaja pe ascuns, asigurându-te în același timp că niciunul dintre ei nu este polițist sub acoperire sau trădător care să te împuște în spate. Tom Wainwright, în cartea sa Narconomics, scrie că, la fel cum angajatorii obișnuiți caută personal nou la universități și colegii, baronii drogurilor recrutează din închisori.
În punctul de producție, fiecare cartel al drogurilor își controlează propriul teritoriu și toți fermierii care locuiesc pe el. Fermierii nu au nicio posibilitate de a vinde frunze de coca altcuiva decât cartelului la care sunt afiliați, motiv pentru care materialul de producție este atât de ieftin pentru baronii drogurilor.
Prin urmare, toate acțiunile guvernamentale menite să distrugă plantațiile de coca îi afectează doar pe fermierii privați și nu cartelurile drogurilor, care continuă să le dicteze condițiile. Această problemă ar putea fi rezolvată prin introducerea unor cumpărători concurenți pe piața coca, însă acest lucru nu este posibil, deoarece coca este încă ilegală în majoritatea țărilor.
Resursele umane
O expresiepreferată a managerilor de resurse umane este: "Oamenii sunt principala resursă a oricărei companii". Iar cuvântul "orice" nu este ales în zadar, deoarece acest principiu se aplică chiar și cartelurilor. Este adevărat că baronii drogurilor au mult mai multe probleme cu angajații decât directorii obișnuiți.
Prima problemă: de unde să iei noi angajați, dacă nu poți doar să faci publicitate? Trebuie să găsești o modalitate de a angaja pe ascuns, asigurându-te în același timp că niciunul dintre ei nu este polițist sub acoperire sau trădător care să te împuște în spate. Tom Wainwright, în cartea sa Narconomics, scrie că, la fel cum angajatorii obișnuiți caută personal nou la universități și colegii, baronii drogurilor recrutează din închisori.
Într-adevăr, închisorile sunt visul managerului de resurse umane al cartelului. O mulțime de oameni ies din ele cu experiență infracțională și, adesea, fără niciun scop și nicio posibilitate de angajare normală. Prin urmare, în închisori agenții cartelurilor recrutează și formează viitorii angajați, chiar înainte ca aceștia să fie eliberați. Căutând protecție față de mediul violent al închisorilor din America Latină, aderarea la o bandă devine un răspuns rațional pentru deținuți.
"Nu suntem o bandă - suntem un sindicat " - a declarat Alejandro Saenz, membru al cartelului, care execută pedeapsa într-o închisoare mexicană.
În 1974, în închisoare, celebrul traficant de droguri George Young, arestat inițial pentru contrabandă cu marijuana, l-a întâlnit pe Carlos Leder, reprezentantul cartelului. Această întâlnire a schimbat ulterior întreaga industrie a drogurilor, inițiind de fapt un export major de cocaină către Statele Unite.
Dar cum puteți fi sigur că noul dvs. angajat nu vă va dezamăgi sau chiar nu vă va denunța autorităților? Tocmai din cauza acestor probleme, structura organizațională a cartelurilor a început să graviteze în jurul rețelelor de liber-profesioniști. În această formă de organizare a muncii, lucrătorii sunt angajați pentru unul sau mai multe locuri de muncă, nu știu nimic despre cartel sau despre colegii lor și îndeplinesc o sarcină specifică: transport, vânzare de bunuri, transfer de bani.
"Nu suntem o bandă - suntem un sindicat " - a declarat Alejandro Saenz, membru al cartelului, care execută pedeapsa într-o închisoare mexicană.
În 1974, în închisoare, celebrul traficant de droguri George Young, arestat inițial pentru contrabandă cu marijuana, l-a întâlnit pe Carlos Leder, reprezentantul cartelului. Această întâlnire a schimbat ulterior întreaga industrie a drogurilor, inițiind de fapt un export major de cocaină către Statele Unite.
Dar cum puteți fi sigur că noul dvs. angajat nu vă va dezamăgi sau chiar nu vă va denunța autorităților? Tocmai din cauza acestor probleme, structura organizațională a cartelurilor a început să graviteze în jurul rețelelor de liber-profesioniști. În această formă de organizare a muncii, lucrătorii sunt angajați pentru unul sau mai multe locuri de muncă, nu știu nimic despre cartel sau despre colegii lor și îndeplinesc o sarcină specifică: transport, vânzare de bunuri, transfer de bani.
Un exemplu de astfel de dispozitiv de afaceri este o companie de contrabandă care, în 2007, a început să exporte cocaină în Anglia și a realizat peste 1 milion de lire pe săptămână. Privind la astfel de sume, pare că procesul era operat de zeci de persoane, însă serviciile de informații britanice au descoperit că, de fapt, compania era formată din doar doi angajați permanenți, iar toate celelalte persoane implicate erau liber-profesioniști. Dintre cei 104 traficanți de droguri interogați în cursul anului, doar unul a declarat că aparținea unei mari afaceri cu droguri, cu un sediu mare. Toți ceilalți lucrau fie singuri, fie cu unul/puțini parteneri.
Tendințele industriei
Ca și afacerile obișnuite, cartelurile de droguri trebuie să se adapteze constant la realitățile în schimbare ale pieței. Legalizarea marijuanei în 23 de state americane și pașii graduali către legalizare în restul statelor au făcut ca producția acesteia să devină pur și simplu neprofitabilă pentru carteluri. De ce să cumperi drogul de la un dealer stradal când îl poți cumpăra de la o farmacie? Prin urmare, grupările de traficanți de droguri specializate în acesta au început să caute o nouă nișă în industrie.
Cantitatea de marijuana reținută la frontiera dintre SUA și Mexic în 2021 a scăzut cu aproape 300% față de 2020, reflectând și o scădere a producției pe piața neagră. În același timp, cantitatea de fentanil la frontieră a crescut cu peste 700% - aceasta este tendința înfricoșătoare.
Numai între octombrie 2022 și martie 2023, peste 6 000 de kilograme de fentanil au fost reținute la frontiera dintre SUA și Mexic - o cantitate suficientă pentru a ucide întreaga populație a Americii.
Tendințele industriei
Ca și afacerile obișnuite, cartelurile de droguri trebuie să se adapteze constant la realitățile în schimbare ale pieței. Legalizarea marijuanei în 23 de state americane și pașii graduali către legalizare în restul statelor au făcut ca producția acesteia să devină pur și simplu neprofitabilă pentru carteluri. De ce să cumperi drogul de la un dealer stradal când îl poți cumpăra de la o farmacie? Prin urmare, grupările de traficanți de droguri specializate în acesta au început să caute o nouă nișă în industrie.
Cantitatea de marijuana reținută la frontiera dintre SUA și Mexic în 2021 a scăzut cu aproape 300% față de 2020, reflectând și o scădere a producției pe piața neagră. În același timp, cantitatea de fentanil la frontieră a crescut cu peste 700% - aceasta este tendința înfricoșătoare.
Numai între octombrie 2022 și martie 2023, peste 6 000 de kilograme de fentanil au fost reținute la frontiera dintre SUA și Mexic - o cantitate suficientă pentru a ucide întreaga populație a Americii.
Fentanilul este un opioid sintetic cu proprietăți similare morfinei, dar de aproximativ 100 de ori mai puternic. Așadar, de ce au apelat la el cartelurile?
Scopul oricărei afaceri în producție este de a minimiza costurile, iar cartelurile nu fac excepție. Producția de cocaină sau heroină necesită ferme și laboratoare mari care necesită investiții mari. Fentanilul este mai ușor și mai ieftin de produs.
Cartelurile costă în medie 10 cenți pentru a produce o tabletă de fentanil, în timp ceprețul de vânzare cu amănuntul la dealeri poate ajunge până la 10 dolari în Statele Unite și până la 60-80 de dolari în alte țări. O majorare de până la 80 000% nu poate decât să atragă producătorii.
Popularitatea crescândă a fentanilului este bine explicată prin "legea de fier a interzicerii". Conform acestei legi, produsele ilegale tind să crească în putere. În timp, ele devin mai puternice, ceea ce le face mai ușor de introdus ilegal peste granițe și de vândut, deoarece necesită o doză mai mică de substanță pentru a obține același efect, ceea ce este mai greu de detectat de către autoritățile de aplicare a legii.
Acest fenomen a fost documentat pentru prima dată în Statele Unite în timpul Prohibiției, când oamenii au început să treacă la băuturi alcoolice mai puternice. Acesta a fost și motivul pentru care cartelurile au început să treacă de la producția de droguri ușoare la fentanilul foarte puternic.
Scopul oricărei afaceri în producție este de a minimiza costurile, iar cartelurile nu fac excepție. Producția de cocaină sau heroină necesită ferme și laboratoare mari care necesită investiții mari. Fentanilul este mai ușor și mai ieftin de produs.
Cartelurile costă în medie 10 cenți pentru a produce o tabletă de fentanil, în timp ceprețul de vânzare cu amănuntul la dealeri poate ajunge până la 10 dolari în Statele Unite și până la 60-80 de dolari în alte țări. O majorare de până la 80 000% nu poate decât să atragă producătorii.
Popularitatea crescândă a fentanilului este bine explicată prin "legea de fier a interzicerii". Conform acestei legi, produsele ilegale tind să crească în putere. În timp, ele devin mai puternice, ceea ce le face mai ușor de introdus ilegal peste granițe și de vândut, deoarece necesită o doză mai mică de substanță pentru a obține același efect, ceea ce este mai greu de detectat de către autoritățile de aplicare a legii.
Acest fenomen a fost documentat pentru prima dată în Statele Unite în timpul Prohibiției, când oamenii au început să treacă la băuturi alcoolice mai puternice. Acesta a fost și motivul pentru care cartelurile au început să treacă de la producția de droguri ușoare la fentanilul foarte puternic.
Acesta câștigă, de asemenea, popularitate în rândul consumatorilor din același motiv. Calea de administrare joacă, de asemenea, un rol: spre deosebire de marijuana sau cocaină, aproape tot fentanilul este sub formă de pastile. Cu toate acestea, mult mai importantă este puterea cu care creează dependență. Fentanilul este de aproximativ 50 de ori mai puternic decât heroina, ceea ce înseamnă că chiar și o doză extrem de mică poate crea nu numai o dependență puternică, ci și extrem de periculoasă.
Fentanilul, din cauza ieftinătății producției și a potenței sale, este adesea diluat cu alte droguri, astfel încât mulți consumatori trec la el fără să știe.
Producția și consumul ilicit de fentanil provoacă sute de mii de decese în fiecare an. Acesta a depășit de mult timp toate celelalte droguri în ceea ce privește numărul de decese prin supradoză, depășind cocaina, heroina și metadona combinate.
Fentanilul, din cauza ieftinătății producției și a potenței sale, este adesea diluat cu alte droguri, astfel încât mulți consumatori trec la el fără să știe.
Producția și consumul ilicit de fentanil provoacă sute de mii de decese în fiecare an. Acesta a depășit de mult timp toate celelalte droguri în ceea ce privește numărul de decese prin supradoză, depășind cocaina, heroina și metadona combinate.
Epidemia de fentanil este o criză umanitară în toată regula, cu consecințe grave asupra societății. În unele regiuni, cum ar fi San Francisco,zeci de oameni mor în fiecare zi din cauza ei.
Viețile omenești distruse sunt cea mai gravă consecință a acestei crize, dar aceasta implică și probleme economice pentru societate. Unii experți estimează că distribuția de fentanil este responsabilă pentru mai mult de 40 % din totalul șomajului din Statele Unite, cauzând pierderi uriașe pentru economie.
Acești șomeri nu sunt utili societății din punct de vedere economic și nu caută un loc de muncă, în timp ce solicită prestații sociale și plăți guvernamentale. Dacă persoanele dependente de droguri sunt angajate, acestea își iau cu 50% mai multe concedii medicale plătite, rămân rareori la același loc de muncă și sunt mult mai predispuse să fie rănite sau să moară la locul de muncă.
Cum să "falimentăm" cartelurile?
Mai mult de 50 de ani de "război împotriva drogurilor" reprezintă suficient timp pentru a trage o concluzie dezamăgitoare: că acesta nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor.
Cartelurile continuă să prospere și să găsească modalități din ce în ce mai eficiente de a intra pe piață, iar numărul deceselor prin supradoză bate toate recordurile. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că bugetul SUA a cheltuit mai mult de 1 trilion de dolari pentru "război".
Dar dacă o politică strictă de distrugere a aprovizionării cu droguri nu este eficientă, există vreo altă modalitate de a le combate?
Viețile omenești distruse sunt cea mai gravă consecință a acestei crize, dar aceasta implică și probleme economice pentru societate. Unii experți estimează că distribuția de fentanil este responsabilă pentru mai mult de 40 % din totalul șomajului din Statele Unite, cauzând pierderi uriașe pentru economie.
Acești șomeri nu sunt utili societății din punct de vedere economic și nu caută un loc de muncă, în timp ce solicită prestații sociale și plăți guvernamentale. Dacă persoanele dependente de droguri sunt angajate, acestea își iau cu 50% mai multe concedii medicale plătite, rămân rareori la același loc de muncă și sunt mult mai predispuse să fie rănite sau să moară la locul de muncă.
Cum să "falimentăm" cartelurile?
Mai mult de 50 de ani de "război împotriva drogurilor" reprezintă suficient timp pentru a trage o concluzie dezamăgitoare: că acesta nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor.
Cartelurile continuă să prospere și să găsească modalități din ce în ce mai eficiente de a intra pe piață, iar numărul deceselor prin supradoză bate toate recordurile. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că bugetul SUA a cheltuit mai mult de 1 trilion de dolari pentru "război".
Dar dacă o politică strictă de distrugere a aprovizionării cu droguri nu este eficientă, există vreo altă modalitate de a le combate?
În anii 1980, Elveția se confrunta cu o gravă criză a heroinei, care a condus la o creștere a criminalității, a HIV și a deceselor prin supradoză. Autoritățile elvețiene nu au recurs la metode dure de control, ci au introdus o "politică cu patru piloni": prevenire, tratament, reducerea riscurilor și abia apoi pedeapsă.
Țara a deschis puncte speciale de distribuție unde dependenții de droguri grele primesc medicamente de înaltă calitate, ace sterile și injecții sub supraveghere medicală. Asistenții sociali îi ajută să-și găsească o locuință și să rezolve alte probleme. Mai mult de două treimi dintre toți dependenții de droguri își găsesc un nou loc de muncă: nu mai trebuie să își facă griji cu privire la găsirea unei doze și se pot concentra asupra rutinei lor normale.
Datorită politicii celor patru piloni din Elveția, de la sfârșitul secolului al XX-lea, numărul anual de persoane care încearcă să se drogheze pentru prima dată ascăzut cu 82 %, numărul persoanelor infectate cu HIV a scăzut de șapte ori, iar numărul deceselor cauzate de supradoze a scăzut de trei ori.
Astfel, există modalități mai blânde de a lupta fără a crește criminalitatea și fără a cheltui trilioane de dolari în urmărirea unui obiectiv de neatins. După decenii de metode ineficiente de a lupta împotriva drogurilor, este timpul să optimizăm politica globală în materie de droguri. Conștientizarea problemei poate fi primul pas. Aflați mai multe despre criza fentanilului care s-a declanșat deja aici.
Țara a deschis puncte speciale de distribuție unde dependenții de droguri grele primesc medicamente de înaltă calitate, ace sterile și injecții sub supraveghere medicală. Asistenții sociali îi ajută să-și găsească o locuință și să rezolve alte probleme. Mai mult de două treimi dintre toți dependenții de droguri își găsesc un nou loc de muncă: nu mai trebuie să își facă griji cu privire la găsirea unei doze și se pot concentra asupra rutinei lor normale.
Datorită politicii celor patru piloni din Elveția, de la sfârșitul secolului al XX-lea, numărul anual de persoane care încearcă să se drogheze pentru prima dată ascăzut cu 82 %, numărul persoanelor infectate cu HIV a scăzut de șapte ori, iar numărul deceselor cauzate de supradoze a scăzut de trei ori.
Astfel, există modalități mai blânde de a lupta fără a crește criminalitatea și fără a cheltui trilioane de dolari în urmărirea unui obiectiv de neatins. După decenii de metode ineficiente de a lupta împotriva drogurilor, este timpul să optimizăm politica globală în materie de droguri. Conștientizarea problemei poate fi primul pas. Aflați mai multe despre criza fentanilului care s-a declanșat deja aici.