Monofosfatul de amfetamină trebuie preparat prin titrare în apă, ph-ul dorit fiind 5-6. Monofosfatul nu poate fi preparat în alcool, deoarece atunci când se adaugă acidul fosforic 75 sau 85 %, nu contează, ca atare sau în alcool, la baza din alcool, vine un moment în care toată amfetamina se transformă brusc în gumă de mestecat și nu mai primește niciun acid. Deci aveți un amestec de polifosfați . Nu este nicio problemă să uscați această masă de gumă de mestecat, care se usucă fără probleme și poate fi consumată și nu este rea, dar nu și monofosfatul.
Monofosfatul, care poate fi preparat prin adăugarea de apă și apoi acid fosforic diluat la bază într-un solvent nepolar și apoi amestecarea celor două, are avantajul că este mult mai solubil în apă decât polifosfatul și, de asemenea, mai solubil decât sulfatul. Această solubilitate mai mare înseamnă o biodisponibilitate mai bună și are un debut ușor mai rapid decât celelalte săruri. Se spune că doar sarea de carbonat o întrece, dar nu am încercat niciodată să o prepar.
Acum, când preparați monofosfatul în apă, se întâmplă ceva care vă va deranja în primul rând: Când adăugați acid fosforic, veți vedea mai întâi sarea căzând din soluție și acest lucru vă va face fericiți. Când adăugați mai mult acid, dintr-o dată, toată sarea va -puff! - va dispărea din nou! Spre deosebire de acidul sulfuric, în cazul căruia acest lucru este rău, în cazul sărurilor de acid fosforic este exact ceea ce doriți, deoarece o doriți pe cea cu cea mai bună solubilitate în apă. Ceea ce se obține la ph 5 - 6 și după separarea și evaporarea apei.
Decolorarea roșie care apare atunci când se adaugă prea mult acid nu este cauzată de acid sau amfetamină, ci de impurități, în principal P2P și impurități ușor bazice care au venit prin proces. P2P trece foarte bine prin distilarea cu abur și procedurile A/B, deoarece este amfoter în prezența bazelor și a acizilor, în special în prezența bazelor, adică devine brusc solubil în apă într-o măsură mult mai mare.
Amfetamina bază cu adevărat curată nu își schimbă culoarea indiferent de cantitatea de acid adăugată. Niciunul dintre protocoalele post-reacție pe care le-am văzut aici nu produce bază de amfetamină cu adevărat curată și, prin urmare, citirea despre problema decolorării (de la roz la roșu) nu este deloc surprinzătoare.
