Mefedronă (4-MMC) Ghid detaliat

Introducere

Mefedrona, cunoscută sub denumirea științifică de 4-MMC (4-Metilmethcathinone), este un membru important al clasei cathinone, un grup de stimulente sintetice. Introdus pentru prima dată la începutul anilor 2000, acest compus a atras rapid atenția ca substanță recreativă și a câștigat popularitate în diverse medii sociale. Atracția sa constă în capacitatea sa de a induce efecte psihoactive, conducând la stări modificate de conștiință. Adesea întâlnită sub formă de pulbere cristalină albă sau încapsulată, mefedrona prezintă asemănări structurale cu amfetaminele și catinonele,contribuind la proprietățile sale farmacologice unice.

Cristalele de sare ale mefedronei

Ca derivat al catinonei, un alcaloidnatural care se găsește în planta Khat, originară din Africa de Est și din Peninsula Arabică, mefedrona împărtășește o descendență cu substanțe cunoscute în mod tradițional pentru efectele lor stimulante. Sinteza și creșterea ulterioară a mefedronei în cercurile recreaționale au stârnit interes și îngrijorare deopotrivă, determinând explorarea aprofundată a compoziției sale chimice, a atributelor fizice, a proceselor de sinteză și a farmacologiei complexe care stă la baza efectelor sale psihologice și fiziologice.

Pulbere de sare de mefedronă

Proprietățile chimice ale mefedronei (4-MMC)

Mefedrona(4-MMC) posedă proprietăți chimice și fizice distincte care contribuie la caracteristicile sale unice. Din punct de vedere chimic, aceasta este clasificată ca o catinonă substituită și prezintă asemănări structurale cu amfetaminele. Formula sa moleculară este C11H15NO și are denumirea sistematică de 2-(metilamino)-1-(4-metilfenil)-1-propanonă. În forma sa pură, clorhidratul de mefedronă (4-MMC) sau sărurile de hidrobromură apar sub formă de cristale albicioase translucide, pulbere albă (făină) sau pulbere albă, cristalină, cu un miros caracteristic cu gama mirosului de vanilie și înălbitor, urină stătută, mărar sau plăci de circuite electrice. Pulberea de mefedronă este o substanță pulverulentă de culoare albă, asemănătoare făinii, care conține un amestec de cristale mici care au tendința de a se agrega sau de a forma aglomerări.

Proprietăți fizice ale mefedronei (4-MMC)

Compusul demonstrează solubilitate în apă șialți solvenți polari, facilitând dizolvarea sa pentru diverse aplicații. Punctele de topire pentru clorhidrat și bromhidrat au fost determinate prin experimentul punctului de topire și au dat puncte de topire clare la 251,18 °C și, respectiv, 205,25 °C.

Din punct de vedere structural, mefedrona (4-MMC) posedă un centru chiral, ceea ce implică existența potențială a enantiomerilor. Acești enantiomeri, cunoscuți sub denumirea de izomeri optici, prezintă aranjamente tridimensionale diferite ale atomilor, deși au aceeași formulă moleculară. Cu toate acestea, este esențial să rețineți căproprietățile și efectele specifice alefiecărui enantiomer de mefedronă (4-MMC) nu au fost studiate pe larg.

Enantiomeri de mefedronă

Alte denumiri: Meow Meow; Cat; Drone; Bubbles; Drone, M-CAT, White Magic

Sinteza mefedronei (4-MMC)

Sinteza mefedronei (4-MMC) implică mai multe etape, pornind de la precursori chimici ușor disponibili, precum 4′-metilpropiofenona sau direct de la 2-bromo-4′-metilpropiofenona. Cea mai frecventă metodă de sinteză implică reacția dintre 2-bromo-4′-metilpropiofenonă și metilamină, urmată de acidificare în clorhidrat sau hidrobromură.

[GALLERY=media, 57][/GALLERY]

Farmacologia mefedronei (4-MMC)

Mecanismul de acțiune al mefedronei implică mai multe caracteristici: inhibă recaptarea monoaminelor de către neuroni, scade rata de sinteză a monoaminooxidazei și catecol-O-metiltransferazei. În consecință, concentrația de monoamine și catecolamine crește simultan în fanta sinaptică (un spațiu îngust de aproximativ 10-50 nm între membranele care sunt conectate prin contacte intercelulare). În plus, 4-mmc stimulează receptorii de pe membrana postsinaptică (SSDRA).

Concentrația maximă în sânge este atinsă la aproximativ o oră după ingestie. Pentru o doză orală medie (150 mg), timpul de înjumătățire al mefedronei este de aproximativ 2,2 ore. Persoanele care consumă mefedronă în mod abuziv își limitează de obicei consumul la cel mult patru doze într-o singură sesiune, cu intervale de peste două ore între fiecare doză.

Diverse studii efectuate spre sfârșitul anului 2011 au investigat impactul mefedronei asupra creierului șobolanilor, precum și potențialul acesteia de a induce un comportament obsesiv. Folosind microdializa, cercetătorii au colectat și măsurat nivelurile de dopamină și serotonină. Administrarea de mefedronă a dus la o creștere semnificativă de aproximativ 500% a nivelului de dopamină și de 950% a nivelului de serotonină. Concentrațiile maxime au fost atinse la 40 de minute pentru dopamină și la 20 de minute pentru serotonină, revenind la nivelurile inițiale la 120 de minute după administrare. Analiza raportului dintre dopamină și serotonină a arătat că mefedrona a influențat (eliberat) predominant serotonina la un raport de 1,22:1 (serotonină vs. dopamină). În plus, timpii de înjumătățire ai descompunerii dopaminei și serotoninei au fost calculați la 24,5 minute și, respectiv, 25,5 minute.

S-a constatat că mefedrona afectează diferite tipuri de receptori în ordine descrescătoare: D2, 5-HT1A, TAAR1, D1/D3, 5-HT2C, 5-HT2B, 5-HT2A/B, a1/2A. Calea metabolică primară pentru mefedronă este prin citocromul CYP2D6, producând metaboliți precum nor-mefedronă, nor-dihidromefedronă, 4-carboxi-dihidromefedronă, hidroxitolil-mefedronă și succinil-normefedronă. Durata maximă de concentrare a mefedronei este de aproximativ 52,5 minute, cu un timp de înjumătățire de 2,21 ore. CL50 (concentrația letală) este de 4500 ng/ml, iar LD50 (doza letală) variază între 120-150 mg/kg. Coeficientul de permeabilitate al barierei hemato-encefalice este de 14,0 Pe, iar raportul DAT (transportor de dopamină)/SERT (transportor de serotonină) este de 2,41.

S-a dovedit că mefedrona afectează următoarele tipuri de receptori în ordine descrescătoare: D2, 5-HT1A, TAAR1, D1/D3, 5-HT2C, 5HT2B, 5-HT2A/B, a1/2A. Mefedrona este metabolizată în principal de citocromul CYP2D6, iar principalii săi metaboliți sunt: nor-mefedrona, nor-dihidromefedrona, 4-carboxi-dihidromefedrona, hidroxitolil-mefedrona, succinil-normefedrona. Timpul maxim de concentrare al mefedronei este de aproximativ 52,5 minute, timpul de înjumătățire este de 2,21 ore, LC50-4500 ng / ml, LD50-120-150 mg / kg, coeficientul de permeabilitate al barierei hematoencefalice este de 14,0 Pe, raportul DAT/SERT este de 2,41.

Efectele și dozajul mefedronei (4-MMC)

Efecte pozitive "dezirabile" ale mefedronei:

• stimulare fizică și mentală sporită, euforie notabilă, empatie, sociabilitate crescută, productivitate îmbunătățită, efect de "dezinhibare", sentiment crescut de conexiune și empatie, motivație crescută.
• Efecte neutre sau pozitive "nedorite" ale mefedronei:
• reducerea sensibilității la durere, scăderea poftei de alcool și atenuarea efectelor depresive ale acestuia, disfuncția erectilă, libidoul crescut, intensificarea stimulării respiratorii în timpul intoxicației cu opiacee, diminuarea reflexului faringal, reducerea agresivității, suprimarea memoriei și a apetitului, comportament excentric, memorie pe termen scurt afectată, gândire critică compromisă, tulburări de somn, amețeli, scrâșnirea dinților, tremurături și crampe musculare, tulburări de vedere și de urinare, senzații corporale ciudate, distorsionarea temporară a gustului și a mirosului, nevoia compulsivă de a redoza mefedrona, pupile dilatate.

Efecte negative "nedorite" ale mefedronei:

• Creșterea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac, hipertermie, scăderea sintezei bilei și a acidului clorhidric, creșterea nivelului de glucoză, creșterea ALT și CRP, dezechilibrul bacteriilor intestinale, neregularități ale ciclului menstrual, creșterea motilității gastrointestinale, creșterea riscului de tromboză, creșterea probabilității de apariție a tulburării schizoafective, creșterea riscului de anxietate și atac de panică, creșterea nivelului de cortizol, ACTH, oxitocină, prolactină, β-endorfină, hormon de creștere, adrenalină, noradrenalină, histamină, amorțeală a membrelor, disconfort în zona pieptului, iluzii paranoide, efecte imunosupresoare.
• De obicei, supradozajul de mefedronă apare în timpul sesiunilor prelungite cu doze crescânde sau în timpul "maratoanelor de mefedronă." Ocazional, un supradozaj poate avea loc cu o singură doză mare. Următoarele sunt semne ale unei supradoze de mefedronă:
• Pierderea cunoștinței.
• Vărsături persistente.
• Dureri de cap severe, localizate sau generalizate.
• Deficiență vizuală bruscă și de durată pentru mai mult de 10 minute.
• Anxietate profundă, psihoză sau atacuri de panică.
• Delir, discurs incoerent sau iluzii paranoide.
• Detresă respiratorie care duce la dificultăți de respirație.
• Halucinații sau iluzii vizuale și auditive prelungite care durează peste 20 de minute.
• Creșterea temperaturii corpului peste 37,5°C cu hipertermie persistentă care durează mai mult de 6 ore sau creșterea temperaturii corpului peste 38,5°C cu hipertermie persistentă care durează mai mult de 30 de minute fără tendință de scădere.

Dozaj și metode de utilizare a mefedronei

DL 50 pentru om este echivalentă cu ≈ 120 mg/kg.

Doză orală:

• Ușoară: 50 - 100 mg.
• Comună: 100 - 200 mg.
• Puternică: 200 - 300 mg.

Atunci când mefedrona este administrată pe cale orală, pot exista anumite provocări, adesea legate de calitatea produsului. Principalul dezavantaj al acestei metode de administrare este necesitatea unei cantități mai mari de substanță. Acest lucru este atribuit implicării citocromilor P450, care joacă un rol crucial în metabolizarea mefedronei. Obținerea efectului de prag dorit poate necesita o doză ușor mai mare comparativ cu calea intranazală. Cu toate acestea, există cazuri în care mefedrona orală este combinată cu metilona, cunoscută drept "verișoara" MDMA. O astfel de combinație poate reduce substanțial consumul de mefedronă, minimizând astfel efectele secundare gastrointestinale și prelungind în același timp faza euforică a experienței.

Doză intranazală:

• Ușoară: 30-75 mg.
• Comună: 75-180 mg.
• Puternică: 180-270 mg.
• Supradozaj: 270+ mg.

Metoda predominantă de consum de mefedronă este administrarea intranazală. Utilizatorii cu o toleranță medie la această substanță au nevoie, de obicei, de doze mari, cuprinse între 250 și 400 mg. Cu toate acestea, această abordare provoacă leziuni ale mucoasei nazale și provoacă un disconfort considerabil la consum. Efectele substanței sunt trecătoare, durata totală a influenței sale nefiind mai mare de 30 de minute.

Doza intravenoasă:

• Ușoară: 25-50 mg.
• Comună: 50-125 mg.
• Puternică: 125-180 mg.
• Supradoză: 180+ mg.

Aproximativ 20% dintre consumatorii de mefedronă o injectează intravenos.

Durata călătoriei cu mefedronă:

Orală:

• Total: 2 - 5 ore.
• Debut: 00:15 - 00:45.
• Cea mai puternică: 01:00 - 02:00.

Intranazal:

• Total: 1 - 3 ore.
• Debut: ~00:05.
• Cel mai puternic: 00:10 - 00:45.

Intravenos:

• Total: 2 ore.
• Debut: 30 de secunde.

• Cel mai puternic: 00:05 - 00:50.

Statutul juridic al mefedronei (4-MMC)

În decembrie 2010, Consiliul European a decis că mefedrona va fi supusă de către statele membre unor măsuri de control și unor sancțiuni penale.

• Australia: Mefedrona a fost adăugată pe lista federală australiană de supraveghere a drogurilor și este acum considerată ilegală dacă este destinată consumului uman. Mefedrona este considerată o substanță interzisă din Lista 9 în Australia în conformitate cu Poisons Standard. O substanță din Lista 9 este o substanță care poate fi folosită în mod abuziv sau necorespunzător, iar fabricarea, deținerea, vânzarea sau utilizarea acesteia este interzisă prin lege, cu excepția cazului în care este necesară pentru cercetare medicală sau științifică sau în scopuri analitice, de predare sau de formare, cu aprobarea autorităților sanitare ale Commonwealth-ului și/sau ale statului sau teritoriului.
• Austria: Deținerea, producerea și vânzarea mefedronei sunt ilegale în temeiul SMG (Suchtmittelgesetz Österreich) începând cu 21 august 2010.
• Belgia: Mefedrona a fost interzisă la 29 aprilie 2010, devenind un medicament reglementat care necesită aprobarea Ministerului Sănătății pentru a fi importat, vândut sau deținut[necesită citare].
• Brazilia: Mefedrona a fost adăugată pe lista drogurilor clasificate (clasa F2), făcând ilegală posesia, vânzarea sau fabricarea fără licență începând din august 2011.
• China: Mefedrona este o substanță psihotropă din categoria I de la 1 septembrie 2010. Este ilegală vânzarea, cumpărarea, importul, exportul și fabricarea acesteia.
• Croația: Mefedrona este o substanță controlată începând cu 12 ianuarie 2010.
• Danemarca: Ministrul danez al sănătății și prevenirii, Jakob Axel Nielsen, a interzis mefedrona, flefedrona și etilcatinona la 18 decembrie 2008. Începând cu 1 iulie 2012, Danemarca a creat, de asemenea, un tip de lege analogă care ar include catinone precum mefedrona
• Estonia: Mefedrona este o substanță controlată din noiembrie 2009.
• Finlanda: Prin Legea medicamentelor, mefedrona este clasificată drept "medicament", ceea ce face ilegală fabricarea, importul, posesia, vânzarea sau transferul acesteia fără prescripție medicală.
• Franța: Ministerul francez al Sănătății a decis la începutul lunii iunie 2010 să adauge mefedrona pe lista substanțelor ilicite în "Journal Officiel du 11 juin 2010".
• Germania: Mefedrona este controlată în temeiul Anlage I BtMG (Legea stupefiantelor, anexa I) începând cu 22 ianuarie 2010. Este ilegală fabricarea, posesia, importul, exportul, cumpărarea, vânzarea, procurarea sau distribuirea acesteia fără licență.
• Guernsey: Mefedrona este o substanță controlată din clasa B începând cu 16 aprilie 2010.
• Ungaria: Mefedrona este o substanță controlată din Lista 1 începând cu 1 ianuarie 2011.
• Insula Man: Importul sau vânzarea de mefedronă este ilegală din februarie 2010.
• Irlanda: Mefedrona este controlată în temeiul Misuse of Drugs Act 1977 începând cu 11 mai 2010.
• Israel: În decembrie 2007, mefedrona a fost adăugată pe lista de substanțe controlate din Israel, ceea ce face ilegală cumpărarea, vânzarea sau deținerea acesteia.
• Italia: Mefedrona este o substanță controlată din Tabella I.
• Jersey: Mefedrona este o substanță controlată de clasa C din decembrie 2010.
• Lituania: Mefedrona este o substanță controlată de la 20 iunie 2010.
• Mexic: Mefedrona este o substanță controlată din Lista I începând cu 7 ianuarie 2014.
• Țările de Jos: În martie 2010, Ministerul Sănătății din Țările de Jos și Autoritatea pentru medicamente IGZ au informat Ministerul Justiției că acum consideră mefedrona un medicament nereglementat; vânzarea și distribuirea acesteia sunt acum interzise.
• Norvegia: "Derivatbestemmelsen" este o lege de tip Analog Act din Norvegia care controlează mefedrona, Bk-MBDB, Bromo-DragonFLY, 1,4-Butanediol, GBL și MBDB.
• Polonia: La 25 august 2010, mefedrona a fost adăugată pe lista "drogurilor psihotrope" controlate din grupul I-P.
• România: Mefedrona a fost adăugată pe lista de substanțe controlate din România în februarie 2010.
• Rusia: Mefedrona este clasificată pe Lista 1 în Federația Rusă din august 2010. Aceasta înseamnă că este ilegală fabricarea, cumpărarea, posesia sau distribuirea.
• Republica Slovacă: Începând cu 1 martie 2011, mefedrona este controlată în Republica Slovacă.
• Singapore: Mefedrona este o substanță interzisă începând cu 15 noiembrie 2010.
• Spania: Mefedrona este o substanță controlată din Tabelul I începând cu 10 februarie 2011.
• Suedia: În Suedia, drogul este clasificat drept un pericol pentru sănătate. O interdicție privind mefedrona a intrat în vigoare la 15 decembrie 2008, făcând vânzarea sa ilegală. Consumul de 4-metilmetcatinonă nu este explicit ilegal în temeiul acestei reglementări.
• Elveția: Mefedrona este o substanță controlată menționată în mod specific în Verzeichnis D.
• Turcia: Mefedrona este clasificată drept drog și este ilegală posesia, producerea, furnizarea sau importul.
• Regatul Unit: Mefedrona este un drog din clasa B în Regatul Unit ca urmare a clauzei generale privind catinona.
• Statele Unite: Mefedrona este în prezent un drog din Lista I în Statele Unite. Aceasta înseamnă că este ilegal să se fabrice, să se cumpere, să se dețină sau să se distribuie (să se vândă, să se comercializeze sau să se ofere) fără o licență DEA.

Concluzie

În concluzie, mefedrona (4-MMC) este o catinonă sintetică care a câștigat popularitate ca drog recreațional între 2007 și 2009. Acesta este cunoscut pentru capacitatea sa de a induce halucinații și de a stimula mintea, ceea ce îl face susceptibil de a fi utilizat în mod abuziv. Proprietățile chimice și fizice ale mefedronei (4-MMC) contribuie la caracteristicile sale unice, inclusiv forma sa cristalină și solubilitatea în apă. Efectele mefedronei (4-MMC) asupra minții și corpului pot fi atât de dorit, cât și de nedorit, variind de la stimulare sporită și euforie la rezultate negative precum creșterea tensiunii arteriale și hipertermie. Este important să rețineți că efectele pe termen lung ale mefedronei (4-MMC) sunt încă în mare parte necunoscute și trebuie să fiți prudent atunci când consumați această substanță.